 |
| Topoare de piatră
din epoca neolitică, găsite pe vatra actuală a Calafatului |
 |
Cultura
Basarabi: urnă funerară și ulcică.
Descoperirile arheologice efectuate pe raza satului Basarabi - sunt cunoscute
sub denumirea "cultura sau complexul Basarabi" |
 |
Hrisovul de emancipare.
În virtutea hrisovului domnesc al lui Barbu Știrbey din anul 1855,
Calafatul a fost declarat oraș, acesta urmând să-i dezvolte în viitor
atributele unei așezări urbane |
 |
| Biserica "Sfântul
Nicolae" |
 |
| Biserica "Izvorul
Tămăduirii" |
 |
| Biserica "Adormirea
Maicii Domnului" |
|
 |
de C. Buchholtzer și P. Rotaru, lucrarea "Pe firul Dunării. De la
Baziaș la Marea Neagră", "Dicționarul geografic al județului
Dolj", "Dunărea. Privire istorică, economică și politică".
în sfârșit, amintim lucrarea lui Al. Cebuc și C. Mocanu, care pledând
pentru aceeași ipotezș, susțin că genovezii, concurenții venețienilor,
ajutați de moldoveni, împing comerțul lor pe Dunăre pâna la Calafat, servindu-se
de diferite nave.
Ipoteza
originii bizantine
Alți istorici susțin originea bizantină a toponimicului local. Așa, de
pildă, C.C. Giurescu, după ce menționează existența Calafatului "înainte
de Basarab întemeietorul", deci sfârșitul secolului al XII-lea și
începutul secolului al XIV-lea, arată că denumirea de Calafat "redă
exact grecescul Kalafatis, care îndeamnă cel ce smolește vasele".
În acest loc, presupune C.C. Giurescu, trebuie să fi fost o "escala,
o schela... unde se încărcau grânele Olteniei și se călăfătuiau vasele".
Aceeaăi origine bizantină a numelui așezării o susține și Nicolae Iorga,
care afima ca denumirea de Calafat ar veni de la un nume grecesc de persoană,
anume Kalafatis, nume foarte răspândit la Bizanț. Tot pentru originea
bizantină a toponimicului Calafat se pronunță și autorii unei lucrări
de istoria bisericii române, care susțin că "pe Dunăre, bizantinii
au dat denumirile grecești localităților... Maglavit, Calafat, Corabia,
Zimnicea etc.".
Legenda
locală
Legenda locală pledează pentru ideea că străvechea așezare a Calafatului
ar fi fost la origine o mică colonie de pescari. Potrivit unei legende,
în secolul al XI-lea, mai precis prin anii 1040 - 1042, un oarecare Mihail
Calafat, meșter în arta călăfătuirii, găsind pe aceste meleaguri o așezare
propice pentru executarea meseriei lui, ar fi înfințat, pe malul Dunării,
un atelier pentru repararea și smolirea corăbiilor, fapt care a făcut
ca navigatorii bizantini, iar apoi și cei genovezi, atrași de iscusința
sa, să-și aducă vasele pentru a fi reparate. Potrivit aceleiași legende,
locul unic unde se efectua operațiunea de călăfătuire era la debarcaderul
de lânga această așezare care, ulterior, a primit numele de Calafat.
Originea
Calafatului
Indiferent de una sau alta din ipotezele privind originea numelui Calafat,
cert este că așezarea datează din epoci străvechi, cumulând de-a lungul
mileniilor paleolitice și neolitice, în epoca fierului și pretracică,
valorile anticelor civilizații din spațiul egeeano-carpatic.
Primarii
Calafatului de la emancipare și până în 2000
| 1.
|
Iosif
Avramovici |
1852 |
1866 |
| 2.
|
Sima
Pazareţ |
1866 |
1870 |
| 3.
|
Constantin
Câncea |
1871 |
1876 |
| 4.
|
Marin
Drăgulescu |
1876 |
1878 |
| 5.
|
Sima
Pazareţ |
1879 |
|
| 6.
|
Marin
Drăgulescu |
1880 |
1888 |
| 7.
|
Constantin
Câncea |
1888 |
1889 |
| 8.
|
P.D.
Braneţu |
1890 |
|
| 9.
|
Ilariu
Marian |
1891 |
1894 |
| 10. |
Ştefan
Columbeanu |
1894 |
1895 |
| 11. |
Marin
Popescu |
1895 |
1896 |
| 12. |
Ştefan
Columbeanu |
1896 |
1897 |
| 13. |
Ilariu
Marin |
1898 |
1901 |
| 14. |
Ştefan
Columbeanu |
1901 |
|
| 15. |
Ioan
S. Drăgulescu |
1902 |
1903 |
| 16. |
Ioan
St. Ciupag |
1903 |
1904 |
| 17. |
Ioan
S. Drăgulescu |
1905 |
1906 |
| 18. |
Ioan
St. Ciupag |
1907 |
1910 |
| 19. |
Ştefan
I. Marincu |
1911 |
1914 |
| 20. |
Ioan
St. Ciupag |
1914 |
1916 |
| 21. |
Petre
Oprescu |
1916 |
1918 |
| 22. |
Ioan
St. Ciupag |
1918 |
1921 |
| 23. |
Floarea
N. Duţulescu |
1921 |
1922 |
| 24. |
Dumitru
Iureş |
1922 |
|
| 25. |
Ioan
St. Ciupag |
1922 |
1923 |
| 26. |
Petre
Ivanovici |
1923 |
1928 |
| 27. |
Marin
Stoiculescu |
1923 |
1928 |
| 28. |
Nicolae
G. Mită |
1929 |
1930 |
| 29. |
Mitrică
Encioiu |
1930 |
1933 |
| 30. |
Grigore
Borc |
1933 |
1937 |
| 31. |
Mitrică
Encioiu |
1937 |
1938 |
| 32. |
Dumitru
D. Iureş |
1938 |
1940 |
| 33. |
Constantin
Segărceanu |
1940 |
1941 |
| 34. |
Dumitru
Catană |
1941 |
1945 |
| 35. |
Dumitru
Popa |
1945 |
1947 |
| 36. |
Constantin
Cioroianu |
1947 |
1950 |
| 37. |
Gheorghe
Viziru |
1950 |
1952 |
| 38. |
Neblea
Pandele |
1952 |
1953 |
| 39. |
Petre
Dumitru |
1953 |
|
| 40. |
Glorea
Niţică |
1954 |
|
| 41. |
Gheorghe
Tănăsescu |
1955 |
|
| 42. |
Ion
Iacob |
1956 |
1959 |
| 43. |
Petre
Bobolicu |
1959 |
1967 |
| 44. |
Iancu
Radu |
1968 |
1977 |
| 45. |
Constantin
Cotoi |
1977 |
1983 |
| 46. |
Sebastian
Lăpădat |
1983 |
1985 |
| 47. |
Elena
Georgescu |
1985 |
1989 |
| 48. |
Ionică
Bădoi |
1989 |
|
| 49. |
Ion
Adam |
1990 |
|
| 50. |
Mungiu
Aurel |
1990 |
1992 |
| 51. |
Gheorghe
Balaci |
1992 |
|
| 52. |
Cornel
Cojocaru |
1992 |
1996 |
| 53. |
Marin
Predan |
1996 |
2000 |
| 54. |
Petre
Trăistaru |
2000 |
2008 |
|
 |
 |
 |
|
Calafat
-
repere istorice
|
 |
| Descoperirea
unui bordei |
| În
șantierul Întreprinderii de biosinteze Calafat un buldozer a dat la
o parte câteva lemne aproape putrede și sub lamă a rămas o groapă
dreptunghiulară, înnegrită într-un colț, semn al unui foc din altă
epocă. Un bordei. Un fost bordei. În zona Calafatului acest tip de
"locuințe" a fost mult răspândit în secolele trecute, când
familii întregi - de regulă numeroase, cu bătrâni care rămâneau sub
același acoperiș și cu mulți copii - se înghesuiau pe câțiva metri
pătrați, într-o groapă acoperită cu lemne și cu paie. |
 |
|
septembrie
1855
|
| Emanciparea
Calafatului |
| În
anul 1852 schela de la Calafat care atunci era sat număra 405 familii
de săteni și 30 de familii de negustori. Doi ani mai târziu, în septembrie
1855, prin Hrisovul dat de domnitorul Barbu Stirbei, Calafatul se
declară oraș, bucurându-se de toate drepturile ce le au și celelalte
orașe slobode ale Principatului. |
 |
|
1853
|
| Străzile
din "mica Sahară Olteană" |
| În
anul 1853 au fost trasate bulevardele și străzile dinspre piscurile
dunelor dunelor ridicate de vânt în această "mică Sahară Olteană"
până la malul Dunării. Aproape toate străzile Calafatului au unul
din capete înfipt în coasta fluviului sau ar putea să fie așa, prin
prelungire, pentru că malul este așezat într-un mare meandru, în cel
mai mare meandru de pe cursul inferior al bătrânului Danubiu. |
 |
|
1856
|
| Biserica
din bordei |
| La
Calafat a funcționat chiar și o biserică într-un bordei la începutul
secolului al XVIII-lea. Mai apoi i s-au făcut pereți din zid, dar
tot în pământ, aceasta fiind ridicată la suprafața abia prin anul
1856. |
 |
|
1883
|
| Muzica
militară |
| Cu
concursul bănesc al locuitorilor în anul 1883 s-a înființat muzica
militară, prezentă mai apoi în toate zilele de sărbătoare în parcul
Debarcader unde susținea concerte de muzică populare pentru localnici.
Documentele o menționeză și la sărbătorirea zilei de 1 Mai 1919. |
 |
|
1904
|
| O
tipografie și un ziar |
| În
anul 1904 la Tipografia aparținând lui Petre Ghergulescu din Calafat
s-a tipărit primul ziar local intitulat "Valul Dunării". |
 |
|
1933
|
| Cinematograf |
| În
1933 s-a aprobat funcționarea unui "Cinematograf sonor și vorbitor"
în localul pavilionului din grădina publică aparținând lui George
Lăzărescu. |
 |
|
Din
cartea
"Cântec la cumpăna apelor"
de Micea Pospai
|
|